Acum vreo doi ani ma plimbam pe bulevardul cu castani din Ploiesti. Bulevardul era inchis, pentru a permite cetatenilor sa se relaxeze intr-o zi de duminica. Sute de oameni se aflau in acelasi moment pe bulevard. Toate chioscurile erau insa inchise. Puteai sa mori de sete si nu aveai de unde sa cumperi un suc. Puteai sa mori de pofta si nu aveai cum sa cumperi o inghetata.
Ani de zile am vrut sa angajam o menajera sa ne ajute la curatenia casei. Aproape nimeni nu vrea a lucreze o jumatate de zi pe saptamana.
Cand locuiam in Costa Rica, eram vizitati de pensionari care se ofereau sa ne intretina gradina, iar gasirea unei menajere nu ar fi fost o problema. In numeroase tari pe care le-am vizitat un bulevard plin cu oameni insetati nu ar fi fost neglijat. S-ar fi gasit imediat cineva care sa ataseze un carucior cu lada frigorifica la o bicicleta si sa mai castige ceva bani.
De ce nu se intampla asta in Romania? Suntem puturosi nativi? As zice ca nu. In perioada interbelica erau numerosi meseriasi care lucrau cu ziua. La inceputul anilor ’90 strazile erau pline de tarabe unde oamenii incercau sa-si porneasca o afacere.
Statul ne transforma in puturosi prin doua mecanisme:
- Lupta impotriva economiei paralele (gri, cenusii, subterane etc.).
- Asistenta sociala.