De cand au aflat ca au pierdut alegerile prezidentiale, PSD si PNL sunt in criza.
Liderii celor doua partide isi trag rasuflarea asteptand decizia Curtii Constitutionale la contestatia depusa de PSD.
Am urmarit asazisele probe PSD: neregularitati obisnuite in alegeri, erori umane si inventii.
Numarul voturilor nule este comparabil cu cel de la alegerile de acum 5 ani (ca pondere), la fel ca si cel al cetatenilor care au votat pe liste suplimentare. Daca vreti sa comparati, cititi raportul observatorilor de atunci click aici.
Daca ii intelegem pe lideri ca vor sa amane momentul in care vor da socoteala pentru infrangere in fata propriului partid, cum putem califica aparenta unitate de care dau dovada comitele de conducere ale PNL si PSD? De ce nu se ridica nimeni in timpul sedintei sa le spuna ca bat campii si se acopera de ridicol? Conducerea PNL a votat in proportie de 100% pentru a-i acorda lui Crin Antonescu un vot de incredere. Nici macar cei care exprimasera idei critice inainte de intalnire nu s-au abtinut si nu au votat impotriva. Cum este posibil?
Este vorba despre un fenomen care se manifesta in grupuri mici, o defectiune a noastra, a oamenilor, care ne poate conduce la decizii aberante, pe care nimeni nu le mai intelege in retrospectiva, nici macar cei care au luat parte la acestea. Se numeste groupthink.
Am scris despre groupthink in trecut, cand aveam blogul pe Yahoo (http://bit.ly/60NBNI).
Citez pe scurt:
Groupthink este tipul de gandire manifestat de membrii unui grup care doresc sa ajunga la consens si sa minimizeze sansele de conflict fara sa testeze, sa discute si sa analizeze critic ideile expuse. In timpul Groupthink membrii grupului evita sa isi expuna si argumenteze punctele de vedere proprii, pentru a nu parasi zona confortabila a consensului. Motivatiile acestui comportament sunt multiple: teama de a nu parea ridicol, teama de a nu pune un alt membru al grupului intr-o situatie jenanta sau teama de a nu atrage supararea si ranchiuna unui alt membru al grupului.
Groupthink poate produce decizii grabite, complet gresite, irationale, prin ignorarea dubiilor personale din teama de a nu strica echilibrul si consensul grupului.
Oamenii astia actioneaza sub multipla presiune:
- Teama de autoritatea liderului si a echipei de conducere.
- Omogenitatea grupului (sunt similari intre ei, gandesc in mod similar).
- Teama de consecintele asumarii esecului electoral.
- Izolarea de surse exterioare prin disonanta cognitiva.
Disonanta cognitiva este o alta problema a modului nostru de gandire. Studiile arata ca atunci cand avem o opinie puternica, tindem sa ignoram orice fapte si date care contravin opiniei deja formate si sa le exageram importanta celor care contravin opiniei noastre.
Ne putem astepta ca erorile celor doua partide sa fie tot mai mari, iar justificarile lor tot mai grotesti. Un prim soc va fi respingerea contestatiilor fantasmagorice (BEC tot respinge contestatii, urmeaza CCR). Treptat, treptat, vocile critice din cele doua partide vor prinde forta si mirajul se va destrama. Atunci va incepe vanatoarea de vinovati.