Taxarea progresivă descurajează munca și creșterea economică, conduce la stagnare economică, fuga capitalului, scăderea inovației, scăderea competiției în economie și lipsirea de șanse a tuturor membrilor societății.
”E practicată în majoritatea statelor dezvoltate”
O greșeală împărtășită de mulți nu devine adevăr. Statele care au taxare progresivă sunt caracterizate de creștere economică mică. 2%-3% creștere reală a PIB sunt considerate succese remarcabile, votabile, în aceste state.
”Contribuie la nivelarea inegalităților sociale”
Acest argument este aritmetic corect, pentru că taxarea progresivă colectează tot mai mult de la cei care câștigă mai mult, așa încât rezultatul logic este reducerea disparității veniturilor. În realitate, legislațiile fiscale permit tot felul de deduceri, consultanții fiscali competenți au tot felul de scheme legale sau mai puțin legale de evitare a taxării, așa încât cei mai bogați dintre cetățeni reușesc întotdeauna să evite plafonarea veniturilor lor. La nevoie își mută domiciliul în țări cu regim fiscal mai favorabil, așa cum s-a întâmplat în Franța, după reformele fiscale eșuate ale președintelui Francoise Hollande.
Consecința directă imediată este că taxarea progresivă limitează creșterea economică, care este la rândul său cea mai bună armă pentru combaterea sărăciei. Astfel, taxarea progresivă ține mai mulți cetățeni în zona de dependență față de programele sociale ale statului.
3 cazuri de taxare: două progresive și unul ”flat tax”
Pentru a înțelege cum funcționează taxarea progresivă, v-am pregătit 3 situații de taxare pentru un cetățean american care câștigă 1 million de euro în SUA, în 2019 și nu beneficiază de nici un fel de deduceri:
- Cazul No. 1: taxare cu cotă unică, 16%.
- Taxe plătite: 160.000 US$
- Venit net: 840.000 US$
- Cazul no. 2: taxare progresivă, taxele în vigoare în SUA pentru un venit de 1 million US$, fără deduceri fiscale:
- Taxe plătite: 335.688 US$
- Venit brut: 664.312 US$
- Cazul no. 3: Taxare progresivă, taxe conform planului democratei Alexandra Ocasio Cortez, limită superioară 70%
- Taxe plătite: 637.807 US$
- Venit brut: 362.193 US$
- Cazul 1, taxare în vigoare, SUA
| Tax rate | Single | interval inferior | interval superior | |
| 10% | Up to $9,525 | 0 | 9525 | 952.5 |
| 12% | $9,526 to $38,700 | 9526 | 38700 | 3500.88 |
| 22% | $38,701 to $82,500 | 38701 | 82500 | 9635.78 |
| 24% | $82,501 to $157,500 | 82501 | 157500 | 17999.76 |
| 32% | $157,501 to $200,000 | 157501 | 200000 | 13599.68 |
| 35% | $200,001 to $500,000 | 200001 | 500000 | 104999.7 |
| 37% | $500,001 or more | 500001 | 184999.6 | |
| Total taxe | 335687.9 (34%) |
- Cazul no. 2, taxare conform propunerilor Alexandrei Ocasio Cortez
| Tax rate | Single | interval inferior | interval superior | |
| 19% | Up to $9,525 | 0 | 9525 | 1809.75 |
| 23% | $9,526 to $38,700 | 9526 | 38700 | 6651.672 |
| 42% | $38,701 to $82,500 | 38701 | 82500 | 18307.982 |
| 46% | $82,501 to $157,500 | 82501 | 157500 | 34199.544 |
| 61% | $157,501 to $200,000 | 157501 | 200000 | 25839.392 |
| 67% | $200,001 to $500,000 | 200001 | 500000 | 199499.335 |
| 70% | $500,001 or more | 500001 | 351499.297 | |
| Total taxe | 637806.972 (64%) |
Ok, să zicem că sunteți în situația cetățeanului care poate câștiga 1 milion US$/an. În cazul cotei unice de 16%, oricât de mult ași câștiga, veți plăti aceeași sumă. Asta nu înseamnă că banii vor avea aceeași valoare pentru Dvs. Există o lege, care se numește legea diminuării utilității marginale, sau Prima Lege a lui Gossen, care arată că utilitatea scade cu fiecare unitate suplimentară. Foarte pe scurt, primii 50 kUS$/an sunt cei mai importanți, pentru că asigură supraviețuirea individului în condiții mai mult decât decente, următorii 50 kUS$ îl vor face să trăiască chiar bine, în clasa de mijloc etc. Fiecare nouă unitate de 50 kUS$ va prezenta mai puține beneficii pentru individ decât cele anterioare. Utilitatea celei de a doua vacanțe/an e mai mică decât a primeia, de exemplu.
Prin urmare, chiar cu o cotă unică, dorința individului de câștig suplimentar suferă oricum o diminuare odată cu creșterea veniturilor.
În situațiile 2 și 3, taxarea progresivă, pe lângă efectul natural al diminuării utilității marginale a veniturilor suplimentare, taxarea introduce un element de descurajare suplimentar, diminuând drastic veniturile pe măsură ce câștigul brut crește. În felul acesta, individul va simți o scădere drastică a dorinței de a trece în categoria următoare de taxare. Dacă analizați tabelele de mai sus, veți observa că ultima categorie de venit, peste 500.001 US$, este taxata cel mai mult, cu 37% în primul caz și 70% în al doilea.
Reținerea de la obținerea de câștiguri suplimentare, mutarea în regiuni sau țări cu taxare mai favorabilă, exploatarea deducerilor de orice fel și chiar evaziunea fiscală sunt comportamente de masă atunci când nivelul taxării progresive crește la nivelurile propuse de democrata AOC. Deși poate părea o veste bună pentru egalitatea socială, asta înseamnă investiții care nu se mai fac, locuri de muncă care nu se mai crează, consum de bunuri și servicii care nu are loc, pe scurt stagnare economică și blocarea celor cu venituri mici într-o lume cu mai puține oportunități.
Scenariul cel mai probabil în cazul taxării progresive, este reținerea de la a câștiga mai mulți bani, pentru a nu intra în cea mai mare categorie de taxare. Dacă milionarul nostru renunță să mai câștige 500.000 US$ în cazul 1 și se limitează la 200.000 US$ în cazul 2, sau mută aceste venituri într-o țară sau industrie în care nu este taxat brutal, veniturile statului scad la 150.688 US$ în cazul 1 sau 86.808 US$ în cazul 2. Asta înseamnă nu numai încasări bugetare mai mici din impozitul pe venit, dar și din impozitul pe circulația mărfurilor (americanii nu au TVA) pentru consumuri care nu se realizează.
Ideea politicienilor de stânga că bogații vor continua să muncească la fel de mult și să-și declare veniturile în aceeași țară indiferent de nivelul taxării este contrazisă de logică și de observațiile empirice.
Contractul social și nevoia de bogați
Societatea noastră are nevoie de un contract social între bogați și restul cetățenilor, dar unul acceptat de ambele părți. Bogații trebuie să contribuie mai mult, ceea ce se întâmplă oricum în scenariul cotei unice, pentru că o cotă unică aplicată unei sume mari, înseamnă mai mult decât o cotă progresivă aplicată unei sume mici.
În schimbul unei taxări suportabile, bogații își vor dedica energia dezvoltării afacerilor și nu evaziunii fiscale sau lobby-ului politic, în timp ce restul populației se va bucura de oportunitățile create de aceștia.
O societate liberă și concurențială are nevoie nu numai de bogați, ci și de perspectiva oricărui cetățean de a se îmbogăți prin inițiativă, inovație și muncă. Oricât de mult ne-ar roade uneori invidia, avem nevoie de concetățenii noștri cu spirit antreprenorial, gata să riște, să inoveze, să eșuezi și să o ia de la început. Ei sunt esențiali și indispensabili pentru progresul unei societăți libere și încercarea de a le impune cu forța scheme de taxare punitive se va întoarce împotriva întregii societăți.
