economiemanagementviata

Cei pe care nu-i vedem, exista!

anonymous

Majoritatea alegatorilor au fost scandalizati cand au aflat ca Ministerul Sanatatii inchide spitale sau le transforma in azile de batrani si azile pentru persoane cu nevoi speciale. Cu totii s-au gandit la oamenii care erau deserviti de aceste spitale si la dificultatile care le-ar putea fi create astfel, dar nu au incercat deloc sa inteleaga ratiunile posibile ale deciziei guvernului.

In general, publicul este de acord cu majorarea salariilor profesorilor si personalului medical, pentru ca ii identifica pe acestia in mod direct ca beneficiari ai acestei mariri. Pentru aceeasi cetateni, sursa maririi acestor salarii este bugetul, un fel de sac fara fund alimentat de Dumnezeu si gatuit de lacomii politicieni.

In realitate, salarii mai mari pentru profesori inseamna fie:

  • mai putine autostrazi si, in consecinta, niciun fel de salarii pentru muncitorii in constructii, sau 
  • marirea taxelor si mai putini bani in buzunarele cetatenilor care altfel sustin revendicarile salariale ale bugetarilor, fara sa inteleaga le sustin din banii proprii.

Cred ca in ziua in care am inteles ca cei care nu se vad, adica cei care sunt afectati de masurile economice indirect, in acea zi precis, am devenit economist.

Acum ceva timp in urma, am ezitat cateva luni inainte de a concedia o colega care nu dadea rezultate deloc in pozitia in care era angajata chiar de catre mine. Am incercat sa o motivez, sa o sprijin, apoi sa o sperii cu perspectiva concedierii, dar nimic nu a functionat, pentru ca motivatia ei era prea scazuta. Ea nu avea neaparat nevoie de acea slujba.

Ezitarea mea aproape ca m-a costat pe mine scaunul de manager. Am concediat-o si am angajat doua studente care au dat rezultate din prima luna si mi-au depasit asteptarile din a doua luna. Ceea ce faceau ele era critic pentru compania noastra, asa ca succesul lor s-a vazut imediat in rezultatele noastre.

Cele doua studente nu numai ca aveau nevoie de slujba pe care le-o oferisem, dar erau determinate sa invete si sa-si cladeasca o cariera. Ele au fost beneficiarele directe ale concedierii pe care am facut-o cu atatea ezitari.

Atunci am inteles ca atunci cand tii un angajat care nu da rezultate din considerente „umaniste”, le faci un deserviciu nu numai actionarilor companiei care au dreptul sa ceara eficienta, dar si inlocuitorilor calificati, motivati si dornici sa performeze.

Marian Hanganu

Marian Hanganu

I am a professional in marketing and sales. I am proud of being called a salesman. I am a free man. I am a father and a husband.

One Comment

  • George spune:

    Sarbatori fericite Marian!

    Vorbind pe cele doua planuri ai si n-ai dreptate.
    1. Bugetul este in scadere, ca si numarul de angajati. Evident ca daca spui am 100 lei, ce vreti luna viitoare: mancare sau plimbare cu barca? vei obtine probabil o majoritate oarecare. Dar nu aud ceva de genul: avem 100 lei pentru luna viitoare, cum facem sa avem 200 lei sa ne ajunga si de plimbare?

    2. Cu angajatii nemotivati, mai ales cei care nu sunt fortati sa munceasca, pentru ca ii tin parintii si au tot ce le trebuie, e ceva mai greu. Dar eu cred ca nu castigul ar trebui sa fie principala motivatie, mai ales la cei tineri. Modelele de „succes” promovate in societate fac insa orice asemenea discutie sa se invarta in jurul succesului financiar.

Leave a Reply