Negriţoiu, ING: NU putem vira cu exporturile spre Rusia. Dacă nu eşti competitiv în UE, nu eşti nici în afara Uniunii – Bănci > EVZ.ro:
Am obosit sa tot citesc indemnurile la recucerirea pietei fostei URSS, venite din partea unor oameni care nu sunt economisti si, cu certitudine, nu sunt oameni de afaceri.
Acum Marga, cu zece ani in urma fostul presedinte Emil Constantinescu, intre acestia o gramada de bagatori de seama pe care nu mi-i mai amintesc au agitat stindardul recuceririi pietei URSS si al apropierii economice de Rusia.
Ceea ce nu inteleg ei, este ca Romania de azi nu prea mai are nimic in comun cu Republica Socialista Romania, iar statele CSI de azi nu mai au nici ele prea multe in comun cu fosta URSS. Iata de ce:
- Pietele pe care „le detineam” in fosta URSS nu le castigasem pe piata, ci erau urmare a alocarilor planificatorilor fostului CAER , o organizatie in care sovieticii decideau ca le dam bulgarilor tractoare proaste si ei ne dau conserve de castraveti. Odata disparuta „mana vizibila” sovietica, au disparut si „pietele”.
- Industriile romanesti care vindeau in CAER au disparut de mult prin reformare, inchidere, privatizare, fuziune. La fel si cumparatorii traditionali.
- In vremea sovietelor nu exista concurenta (nici macar in CAER), in timp ce acum trebuie sa concurezi cu toata lumea pe orice piata.
Viata m-a dus in unele tari din fosta URSS si am constatat ca mai exista inca o amintire a unor produse romanesti de calitate din epoca CAER. De exemplu, fosta URSS isi aminteste de mobila romaneasca de calitate, iar asta e o pozitie buna in mintea consumatorilor de acolo, e drept a celor mai in varsta.
Alte piete, cum ar fi America Latina, isi amintesc de calitatea jenanta a masinilor Dacia sau a cutiilor de tabla numite ARO. Nu toate amintirile sunt favorabile.
Unele imagini favorabile ar putea fi folosite in ziua de azi de catre companiile private romanesti, dar pietele acestea traditionale nu sunt deloc atragatoare, in comparatie cu pietele europene. Iata de ce:
- Piata UE e mai mare: 15 trilioane de dolari, de vreo 14 ori mai mult decat Rusia.
- Piata UE e mai accesibila: e piata interna pentru firmele noastre, cum Romania e tara membra. In alte tari se confrunta cu taxe vamale, bariere nontarifare, reglementari sanitare si de securitate, aprobari de import si comercializare, de care nu trebuie sa-si bata capul in UE.
- Romanii s-au obisnuit cu modul de a face afaceri din UE si le vine greu sa se acomodeze la mentalitatea si cutumele din Rusia, Kazahstan etc.
- UE e mai stabila. Cu Rusia nu stii niciodata cand o inasprire a relatiilor bilaterale nu conduce la stoparea importurilor din Romania.
- Cu neamtul si italianul ai mult mai putine motive sa te temi ca nu vei fi platit, in timp ce probabilitatea unei tepe in tarile fostei URSS e mare pentru un novice.
- Bariera limbii: in fosta URSS engleza se numeste rusa, iar noi nu prea mai vorbim rusa.
- Costurile de transport la distante similare sunt mai mari in afara UE.
- Costuriel tranzactiilor financiare sunt mai mari.
- In UE riscul valutar e mai mic decat in tarile emergente.
- Amestecul politicului in economie le face greu de inteles si riscante pentru companiile care doresc sa exporte in fosta URSS.
In acest moment singura atractivitate a acestor piete emergente este rata de crestere superioara a economiilor lor fata de economia europeana.
Exportul in UE este „low hanging fruit” si de aceea nu trebuie sa-i invinovatim pe oamenii de afaceri romani ca prefera sa amane intoarcerea firmelor noastre pe pietele „traditionale”. De fapt datele arata ca firmele romanesti export tot mai mult pe aceste piete, dar reorientarea se face in ritm mai lent decat isi imagineaza politicienii ca ar trebui sa se intample.
In contextul asta declaratiile lui Misu Negritoiu sunt primele declaratii inteligente pe aceasta tema.
