politicaviata

Cum a invins omul natura si apoi s-a trezit cu picioarele ude

man and nature 164025

Eram copil, pe la gimnaziu, cand profesoara de geografie ne-a explicat ca omul (socialist, evident) a invins natura si a imblanzit-o. In cartea de geografie era poza monumentului stupid de la Portile de Fier, cu un om tinand in maini doua fulgere. Pe moment m-am simtit mandru de reusita omului, dar si un pic neincrezator, ca prea mi se parea fanfaronada. In plus, tineam minte bine cat de lipsiti de putere fusesera oamenii socialisti in zilele cutremurului din ’77.

Zilele acestea am un sentiment de deja vu cand ma uit la televizor si vad ca nimeni, dar absolut nimeni nu se abate de la aceasta viziune caricaturala.

Romania a fost un taram al padurilor. Raurile se revarsau in lunci ori de cate ori ploua mai mult si le inundau. In urma acestor inundatii inflorea agricultura. Oamenii nu erau atat de tampiti incat sa-si construiasca case in lunca. Ma rog, asta era mai demult – intre timp se pare ca ne-am degradat.

In jurul Bucurestiului era o salba de lacuri si un scut de paduri care au disparut aproape in intregime. Omul socialist a secat mlastinile (actiune mult glorificata la ora de geografie) si ”a redat pamantul agriculturii”, de parca acel pamant fusese vreodata teren agricol. Ca sa fie mai amuzant, Romania nu a dus niciodata lipsa de pamant agricol, asa ca nu era necesar sa-l ia de sub lacuri.

In fine, ultima piesa a puzzle-ului este incalzirea globala. Asta iarna scepticii il cautau pe Al Gore ca sa-l puna sa explice de ce ninge atat daca planeta se incalzeste.

Incalzirea globala este o realitate observabila in statistici. Incalzirea nu aduce numai desertificare sau cresterea temperaturilor medii anuale, ci si fenomene extreme, cum ar fi inundatii de proportii, furtuni tot mai puternice, perioade neobisnuit de calde sau neobisnuit de reci. Ceea ce ni se intampla acum nu are corespondent in trecut si nu poate fi rezolvat cu metodele secolului XX.

Exista un prag peste care putem disparea ca specie. Daca pamantul se incalzeste prea mult pe seama cresterii nivelului bioxidului de carbon in aer, atunci putem asista la un domino la capatul caruia vom fi istorie: padurile isi vor reduce aria si vom avea o concentratie si mai mare de CO2, metanul din depozitele marine ar putea sa iasa la suprafata si sa ajunga in atmosfera crescand si mai mult temperatura, ecosistemele se vor prabusi sub povara disparitiei a numeroase specii de animale si plante, iar in final maimuta alba care credea ca a supus natura va disparea.

In Romania trebuie sa studiem efectele incalzirii globale si sa decidem unde mai incercam sa luptam cu apele si unde trebuie sa stramutam asezarile, pentru ca vor fi de neaparat.

Pentru cei care nu au vazut filmul lui Al Gore, va recomand sa-l vedeti totusi, indiferent ce fel de idei preconcepute ati avea despre acest film.

Daca totusi nu-l vreti pe Al Gore, va recomand alte doua carti de valoare:

    1. The Winds of Change: Climate, Weather, and the Destruction of Civilizations de Eugene Linden  

    2. Field Notes from a Catastrophe: Man, Nature, and Climate Change de Elizabeth Kolbert
Marian Hanganu

Marian Hanganu

I am a professional in marketing and sales. I am proud of being called a salesman. I am a free man. I am a father and a husband.

2 Comments

  • George spune:

    Buna Marian,

    Sunt interesat ca si tine si alti multi oameni de fenomenul incalzirii globale, dar nu cred ca sunt identificate corect cauzele.

    Partea cu defrisarea nerationala a padurilor mi se pare cea mai realista din toate, deoarece astfel s-a intrerupt un ciclu natural, stabilizat in milioane de ani, si este normal sa provoace dezechilibre.

    Pe de alta parte nu am vazut sa existe destule informatii certe legate de modul in care a evoluat natura, nici macar in ultimii 2000 de ani. Nu stim de ce oamenii cu bani traiau acum 1000 de ani in cladiri cu ziduri groase, pe care acum le consideram ca fiind reci (vezi castele si conace), si se incalzeau cu un foculet de semineu sau tavi cu carbune.

    Si ar mai fi una despre care am mai scris: toate guvernele se inghesuie sa subventioneze produsele „green”, facand astfel ca niste tehnologii, de altfel banale, sa nu intre intr-un circuit concurential si sa se mentina la preturi astronomice spre bucuria si profiturile uriase ale producatorilor.

    Am unele reticente fata de activistii gen Al Gore, deoarece ei s-au aflat si se afla in continuare in pozitii in care pot influenta modul in care este tratata poluarea chiar acasa la cel mai mare poluator – SUA. Merita citita cartea lui Michael Crichton „The State Of Fear”, aparuta in 2004, care, lasand la o parte intriga spectaculoasa, caracteristica scrierilor lui, dezvaluie cateva lucruri interesante din culisele organizatiilor care activeaza in domeniu.

  • Draga George,
    Mie nu mi-a placut Al Gore niciodata, pentru ca sunt un tip de dreapta care tine aproape intotdeauna cu dreapta. Cu toate acestea mi-am facut timp sa vad filmul lui si m-a pus pe ganduri. Am citit cele doua carti pe care le-am indicat in postare. Acolo vei gasi si raspunsul la intrabarile, scuza-ma, naive de genul celor cu zidurile caselor din trecut.
    Draga George, problema asta a incalzirii globale este atat de grava incat ne ameninta existenta ca specie. Este atat de dureros de rezolvat, incat negarea problemei este o alternativa prea placuta si prea usoara.
    Te rog sa faci acest efort, sa ai incredere in mine cat sa te uiti la filmul lui Al Gore sau sa citesti oricare dintre cele doua carti recomandate de mine. Dupa aceea te rog sa ma suni si sa-mi spui ce parere ai.

Leave a Reply