freakonomypoliticaviata

De ce nu avem nevoie de reconciliere

holocaust
Azi am dat drumul la televizor in timp ce luam masa de pranz. Pe Discovery sau National Geographic rula un reportaj despre holocaust. Un film de epoca prezenta o executie nazista in Polonia. Victimele (evrei dupa stea) erau aduse cu camionul si aliniate intr-un sant adanc de vreun metru si jumatate. La executie asistau civili, inclusiv copii in pantaloni scurti. Imi pare rau sa o spun, dar nu pareau deloc ingroziti.

Un soldat fuma, iar altii se miscau de parca indeplineau o sarcina obositoare si banala.

De pe marginea gropii privea plutonul de executie. In scurt timp se dadea ordinul de tragere, victimele se impleticeau si cadeau pe fundul gropii. Muncitori civili (cu banderole albe) treceau imediat la acoperirea mortilor cu pamant. Pe marginea gropii, alti civili inarmati cu pusti cu doua tevi, de vanatoare, se uitau in groapa gata sa traga daca vreunul dintre condamnati mai misca.

Nu ne place sa vorbim despre asta, dar civilii din tarile ocupate de nazisti au participat la holocaust fara remuscare. In Romania, civilii si-au denuntat vecinii si prietenii. Oameni simpli, fara afiliere cu comunistii au privit victimele prin sarma ghimpata a inchisorilor si au colaborat cu calaii. La mineriadele din anii ’90 gospodine si pensionari aparent respectabili strigau cu bale la gura: omorati-ii! si se refereau la victimele insangerate din mainile minerilor.

Sociologul Stanley Milgram, a facut un experiment macabru. Oameni obisnuiti s-au oferit voluntari sa participe la un experiment despre efectele coercitiei asupra memoriei.

Subiectii veneau la Universitate si trageau la sorti rolul profesorului sau al elevului. Daca era elevului, urma sa fie legat de un scaun si conectat la un aparat cu socuri electrice. Daca era Profesor, cercetatorul ii spunea ca trebuie sa ii puna subiectului o intrebare, iar daca acesta raspunde gresit, sa il pedepseasca prin inducerea unui soc electric de mica intensitate.

La fiecare greseala insa, socul electric crestea cu 15 Volti. La inceput subiectul rezista, dar la un moment dat incepea sa fie dureros. Subiectul cerea sa fie eliberat in curand, iar Profesorul se uita la cercetator cerand instructiuni. Acesta spunea invariabil: urmatoarea intrebare! Profesorul punea intrebarea si apoi administra socul. In curand, victima se zvarcolea de durere si implora sa fie eliberata, dar Profesorul continua sa intrebe si apoi sa-i administreze un soc inca mai puternic. La un moment dat, victima refuza sa mai raspunda la intrebari, dar Profesorul continua sa creasca voltajul si sa puna intrebari, luand refuzul de a raspunde drept o greseala: 195, 210, 225, 240, 255, 270, 285 si 300 de volti.

Studentii de la facultatea de psihologie a Universitatii Yale au estimat ca nu mai mult de 1-2% vor merge pana la capat, la 450 de volti. Cati dintre subiecti credeti ca au mers pana la 450 de volti?

65% dintre subiecti au mers pana la capat.

Ce fel de oameni erau acestia? Ce monstri au ajuns la experimentul lui Milgrim?

Ajunsi aici, am sa va spun un secret: Profesorul era singurul subiect al experimentului, un om ca voi si ca mine, dar victima era un actor si niciun soc nu era aplicat. Profesorul credea insa ca situatia este reala. ”Profesorii” nu s-au lasat induiosati de nicio rugaminte si nu au tinut cont nici cand victima le-a spus ca sufera de inima.

Experimentul a continuat, testand mai multe ipoteze. Ceea ce trebuie sa stiti insa, este ca ”Profesorii” nu si-au indeplinit sarcina cu placere. Unii dintre ei au implorat cercetatorul sa-i lase sa puna capat experimentului, au plans, au transpirat si au suferit impreuna cu victima, dar 2 din 3 au continuat pana la final sa execute ordinele cercetatorului.

Motivul pentru care oamenii s-au comportat ca niste bestii, a fost puterea pe care autoritatea o exercita asupra noastra. Cercetatorul era reprezentantul autoritatii. El stabilea regulile, el dadea ordinele. Majoritatea oamenilor sunt obisnuiti sa se supuna autoritatii.

Oamenii care au participat la uciderea evreilor cred ca simteau ca evreii trebuie sa-si fi meritat soarta, trebuie sa fi facut ei ceva rau daca autoritatea i-a condamnat. La fel si gospodinele din Bucuresti, simteau ca barbosii cu ochelari trebuie sa fie rai si subversivi, altfel nu ar fi chemat presedintele tarii minerii ca sa se ocupe de ei.

Colegii mei soldati din armata RSR se comportau abuziv fata de soldatii de ciclu mai mic, pentru ca autoritatea, ofiterii, inchideau ochii, consfintind suprematia lor asupra celor cu mai putine luni de armata. Intr-un fel, ei reprezentau autoritatea, caci mentineau ordinea in locul acesteia.

Motivul pentru care nu trebuie sa existe reconciliere nici cu nazistii si nici cu comunistii, este ca aceste autoritati malefice pot transforma doua treimi dintre oameni in bestii criminale si complici la crima.

Experimentul lui Stanley Milgram arata ca autoritatea poate transforma oameni obisnuiti in unelte criminale. Nu putem sa ne reconciliem cu aceste hidre, nu din cauza ca sunt ei prea puternici, ci pentru ca suntem noi prea slabi. Niciodata nu trebuie sa ne mai dam ocazia sa comitem asemenea crime!

Marian Hanganu

Marian Hanganu

I am a professional in marketing and sales. I am proud of being called a salesman. I am a free man. I am a father and a husband.

Leave a Reply