Durable goods vs. replaceable goods

Eu folosesc un smartphone cumparat de Teamnet Int. Nu e al meu, eu doar il folosesc. I-am pus o folie protectoare pe ecran.

Sotia mea, Ina, foloseste un smartphone cumparat de angajator. Desi are un ecran urias, nu i-a pus o folie protectoare.

Am cumparat o masina de spalat in 2008, cand ne-am mutat in casa cea noua. Intr-o zi am lovit-o din greseala. Am simtit lovitura in inima. M-am aplecat sa vad daca nu s-a zgariat. Eu nu spal rufe, iar masina de spalat sta in toaleta de serviciu. Ce conteaza daca s-a zgariat?

Intr-o zi, acum 4 ani, frigiderul de pe terasa n-a mai vrut sa porneasca. A doua zi Ina m-a manat la magazin, de unde am cumparat unul nou. A treia zi tatal meu a reparat vechiul frigider, care merge si acum.

Ceea ce avem aici sunt doua mentalitati deosebite:

1. Mentalitatea „Durable Goods” care spune ca trebuie sa-ti cumperi lucruri bune, trainice, care sa te tina o viata. Orice achizitie este o investitie. Lucrurile nu se schimba pana cand nu si-au asigurat un „return on investment” solid. Lucrurile care nu mai merg se repara, nu se arunca.
2. Mentalitatea „Repaceable Goods” care spune ca totul se invecheste. Daca ceva se zgarie, nu-i bai: cumparam altul. Lucrurile nu au suflet: te folosesti de ele si le arunci, nu te atasezi de ele. Daca reparatia costa prea mult sau necesita prea mult timp, le arunci si iei altele.