Cred ca cea mai discutata problema in managementul grupurilor mici este fenomenul „groupthink„.
Am scris si eu in trecut despre acest fenomen, dar dand click pe „groupthink” gasiti definitiile din Wikipedia si nu am sa revin. Este un fenomen care afecteaza decizia unui grup, in conditiile in care teama de conflict si o autoritate mare a liderului suspenda gandirea critica si imping grupul spre o coeziune in decizie care este catastrofala atunci cand decizia este proasta. Grupurile afecate de groupthink iau decizii proaste, pentru ca nu sunt evaluate toate informatiile si nici toate alternativele si posibilele consecinte.
Conformitatea expusa de Ash poate deforma si mai mult procesul de luare a deciziilor in grupurile omogene:
- grupurile de manageri recrutati de aceeasi persoana, care au terminat cam aceleasi scoli si vin de la cam aceleasi companii tind sa se asemene si sa exercite o presiune asupra celor nou cooptati in echipa.
- oamenii din acelasi strat social tind sa isi afiseze preferintele sub forma brandurilor pe care le prefera, a preferintelor pentru petrecerea timpului liber si a vacantelor etc.
- orice participant la sedinta care nu impartaseste valorile grupului se va simti presat sa se conformeze, sa-si modereze punctele de vedere, sa-i imite pe majoritari. Prin asta, grupul va fi impins spre groupthink si va lua decizii catastrofale.
Solutia este diversitatea de persoane si prezenta contrarienilor. Companiile ar trebui sa-si populeze forurile de conducere cu oameni diferiti, de preferinta care seamna cu clientii lor. Daca ai clienti asiatici, ar trebui sa ai si un asiatic in top management, unul in marketing etc. Daca vinzi femeilor, ar trebui sa ai femei in posturi de conducere etc. Asta va asigura mai multa diversitate de experiente si opinii.
Ar trebui sa incurajezi exprimarea ideilor contrare majoritatii, sa creezi un climat sanatos de dezbatere, in care nicio idee sa nu fie tabu, sau prea traznita pentru a fi expusa si discutata cu toata seriozitatea. Nimeni nu ar trebui sa aiba suveranitatea ideilor, adica ideile nimanui nu ar trebui sa fie mai presus de dezbatere.
Companiile ar trebui sa nu se teama sa angajeze si sa promoveze „contrarieni„, oameni care isi vor expune parerile contra oricui si a oricarei majoritati. Acesti „Gica Contra” sunt un scut impotriva groupthink si ar trebui pretuiti pentru asta.
Am avut un coleg, Cristi, despre care spuneam ca l-as fi concediat in fiecare dupa amiaza pentru a-l angaja a doua zi de dimineata. Era enervant, adesea parea nepoliticos (desi nu era), nu avea nicio retinere sa critice pe oricine si orice idee in sedinta sau in afara sedintelor. Daca stau sa privesc in urma la experienta lucrului cu el, trebuie sa recunosc ca ne-a semnalat din timp vulnerabilitatile planurilor noastre, slabiciunile produselor noastre sau ale echipei, greselile manageriale pe care urma sa le facem. In mai multe ocazii opiniile lui ne-au facut sa reflecatam inca o data asupra deciziilor pe care urma sa le luam si sa le schimbam.
Este nevoie de astfel de oameni oriunde grupurile iau decizii.
