Ilie Serbanescu a nu a murit. Nu acel Ilie Serbanescu, care mi-a fost sef la Consiliul pentru Reforma, nu jurnalistul onest care si-a spus parerea cu argumente si fara sa se teama pe cine supara de la Revolutie si pana azi. Am facut o confuzie si asta m-a determinat sa-mi amintesc cateva intamplari cu Ilie Serbanescu, cel pe care il cunosc eu. Mi se par atat de neobisnuite si de definitorii pentru acest om pe care il admir sincer, incat merita sa fie istorisite cat este in viata.
L-am cunoscut pe Ilie Serbanescu in 1997, cand a fost numit ministru al reformei, in locul demisionarului Ulm Spineanu, in guvernul Ciorbea. Cu greu se putea imagina un om mai nepotrivit intre politicieni decat Ilie Serbanescu. In primul rand, omul asta era cinstit. In al doilea rand, nu intentiona sa se agate de aceasta functie pentru a capata si mai multa putere politica. Venise acolo ca sa faca bine.
Episodul depunerii juramantului
Soferul de la cabinetul ministrului s-a oferit sa il ia de acasa pentru a-l duce la Palatul Cotroceni, la ceremonia de investire in functie. Ilie Serbanescu i-a explicat omului stupefiat, ca asta ar fi ilegal, ca el nu e inca ministru si nu poate beneficia inca de avantajele functiei. Va merge cu masina lui (Daewoo Tico) si isi vor da intalnire la el acasa dupa ceremonia, pentru a-si lasa masina personala si a pleca la lucru.
La intrarea in Palatul Cotroceni a fost nevoie sa astepte aprobarea cabinetului prezidential pentru a primi acces. SPP-istilor de la poarta nu le venea sa creada ca un viitor ministru circula cu Tico.
Episodul intalnirii de la BCR
Inttr-o zi, l-am vazut pe Ilie Serbanescu iesind din birou imbracat cu palton si punandu-si manusile in maini. I-a spus secretarei: „Ma duc la BCR, peste drum (de Palatul Victoria – nota mea)”.
Secretara: – Chem soferul!
Ilie Serbanescu, indreptandu-se spre iesire: – Nu-i nevoie, doar traversez strada.
Secretara: – Macar sa mearga cu Dvs, sa nu fiti singur!
Ilie Serbanescu, usor iritat, deja mergand pe hol, spre lift, in timp ce secretara alerga in urma lui:
– De ce doamna, ca sunt adult, nu credeti ca pot traversa singur strada?
Episodul Dinu Patriciu
Se relua privatizarea Petromidia. Dinu Patriciu participa in fruntea unui consortiu din care faceau parte oameni de afaceri americani. Ii dusesem corespondenta, inclusiv cateva scrisori pe care nu apucase secretara sa le inregistreze si stateam sa le discutam si sa preiau rezolutiile lui.
Patriciu ii scria in limba engleza, solicitandu-i o intalnire. Patriciu era intotdeauna primit la Guvern si tratat cu deferenta.
Ilie Serbanescu: – Patriciu asta nu e roman?
Eu: – Ba da, dar probabil ca scrie in numele consortiului lui si vrea sa le trimita scrisoarea fara sa o traduca.
Ilie Serbanescu: – Daca nu-mi scrie in romaneste, nu vreau sa ma intalnesc cu el!
Episodul Ilie Serbanescu somer
Ne-am intalnit la o petrecere de ziua Sf. Patrick organizata de Ambasada Irlandei, undeva in timpul guvernarii Nastase. Era trist. Din cauza criticilor sale fusese eliminat din toate redactiile si din toate televiziunile. Poate PSD si Nastase ordonasera asta, sau poate doar administratorii trusturilor media doreau sa fie atenti la nevoile lui Bombonel si sa nu-l supere. Ii parea rau ca nu mai poate face jurnalism-jurnalismul era viata lui. De atunci mi s-a parut ca a ramas cu un pesimism si o amaraciune pe care nu o avea inainte.
A fost un jurnalist economic bun, un om cinstiti, inteligent si cumsecade. O viata traita cu demnitate, un om care merita pretuit.
Romanii nu pretuiesc cinstea. Dovada popularitatea de care s-a bucurat Adrian Nastase, sau popularitatea lui Victor Ponta. Sau a lui Becali. Sau lipsa aprecierii pentru doi fosti prim ministri care nu au fost niciodata implicati intr-un scandal financiar, doi oameni care nu au luat mita: Victor Ciorbea si Emil Boc. Eu sunt un critic al prim ministrului Victor Ciorbea, dar imi scor palaria pentru ca nu a fost un prim ministru corupt. Asta vreau, ca tot mai multi romani sa-si arate pretuirea pentru persoanele publice care se tin la distanta de scandalurile de coruptie.
Nu cer ca toti demnitarii sa-si pastreze simplitatea lui Ilie Serbanescu, dar le pretind sa nu fie banditi!
Adevarat, Ilie Serbanescu a fost probabil primul si ultimul ministru care a vrut sa faca reforma reala in economia romaneasca.
Pacat, face acum jocurile Varanului. Oare toti abdicam pe masura ce mergem spre batranete?
Nu cred ca face jocurile varanului. Nu cred ca a devenit cumparabil. Momentul potrivit sa se lase cumparat era cand a fost ministru, iar atunci a fost inflexibil de incoruptibil. Nu cred ca s-a schimbat, doar pare sa fi devenit mai pesimist cu trecerea timpului.
IL CUNOSC PE ILEI SERBANESCU DIN ANUL 1961 CINS AM FOST COLEGI LA FACULTATE SI PRIETENI FOARTE BUNI.
ESTE UN OM FOARTE INTELIGENT,SINCER SI CURAT LA SUFLET.
DE ACESTI OAMENI ARE NEVOIE ROMANIA.DAR DATORITA FAPTULUI CA NU A FURAT SI NU FURA A FOST MARGINALIZAT IN MOD BRUTAL SI URIT
SINCERITATEA SI LUPTA CONTRA CORUPTIEI, SUNT CALITATI CARE CONTRAVIN CU ACTUALII POLITICIENI.
IMI PARE RAU CA NU A PUTUT SA OCUPE UN POST CHEIE IN ECONOMIE.
LA O EMISIUNE DE TV AM AUZIT UN POLITICIAN CARE LA ADMONESTAT PE SERBANESCU SPUNIND CA ESTE INVECHIT,CA NU CUNOASTE ACTUAL ECONOMIE CAPITALISTA DE PIATA.
IN CONCLUZIE IL ADMIR PE ILIE SERBANESCU SI II DORESC MULTA SANATATE IN CONTINUARE.
DANIEL EUGEN
Daca,prin cine stie ce intamplare,Ilie Serbanescu ar candida la presedintie, l-as vota cu ambele maini. Nu cred ca voi avea acest noroc!