Procedurile sunt o aparitie provocata de crestere in companiile antreprenoriale.
Cand compania trece de la stadiul de intreprindere mica, la cel de companie de dimensiuni medii (de la aproximativ 30-50 de angajati), antreprenorul nu mai poate conduce nemijlocit compania. Daca e in stare sa faca pasul urmator, incepe sa delege si sa insiste pentru un sistem de raportare. Concomitent apar procedurile, care il asigura pe antreprenor ca procesele se desfasoara in continuare ca si cand le-ar administra el.
Efectul este pozitiv: compania poate continua sa se dezvolte, sa creasca. Antreprenorul continua sa lucreze la varf, sa vanda si sa faca aliante si parteneriate strategice. Eliberat de micromanagement, el se poate dedica dezvoltarii afacerii.
Daca are succes, compania continua sa creasca. Structura organizationala creste, numarul de niveluri ierarhice se multiplica si de aici si complexitatea sistemului de management prin obiective, a managementului calitatii, a sistemului de proceduri.
Cu cat e mai mare compania, cu atat sunt mai numeroase si mai complexe procedurile. Apare departamentul de calitate, a carui treaba sunt procedurile. Apar auditurile, care trebuie trecute, pentru ca la dimensiunea companiei si la clientii pe care ii vizeaza, certificarile sunt indispensabile.
Cu timpul procedurile devin un fel de mantra organizationala pentru unii dintre angajati si un fel de putere oprimatoare sovietica pentru altii. Orice regula e limitativa pentru oamenii creativi, inclusiv cele utile.
Procedurile sunt facute pentru a asigura aceeasi calitate mereu. Aceeasi, nu mai buna. Procedurile sunt facute pentru a gestiona (citeste evita) riscul.
Pe langa dezordine si arbitrariu, creativitatea cade si ea victima procedurilor. Compania devine mai exacta, dar si mai putin flexibila, tot mai putin inovativa. Traim intr-o lume in care cei mai periculosi competitori nu sunt cei care fac aceleasi produse ca si tine, ci aceia care urmaresc sa-ti desfiinteze industria, sau categoria in care evoluezi.
Traim intr-o lume in care micile schimbari devin peste noapte macro-trenduri. Compania procedurata, rigida, lenta e ca un dinozaur in plina era glaciara. Nu poate concura atat de rapid. Nu poate inova in ritmul asta. Nu poate lua in considerare ipoteze atat de curajoase.
Daca a fost destul de mare si a acumulat mult cash in conturi, sau increderea investitorilor, atunci va incepe sa cumpere companii mici, inovative, „insuficient procedurate”, pentru a suplini lipsa sa de creativitate si inovare. Merge o vreme.
Cum poti creste mare fara sa devii si lent? Cum poti fi riguros (procedurat) si inovativ? Teoretic, exista solutii. Practic, exista cazuri de succes. Singurul lucru care ma ingrijoreaza este ca nu dureaza. Rata incredibil de mare a mortalitatii in randul celor mai mari companii ale lumii sugereaza ca e incredibil de dificil sa te mentii in varf. Mai dificil decat sa ajungi in varf.
