Este aproape imposibil sa porti o discutie civilizata intre un libertarian si un socialist. Eu am fost mereu de dreapta, dar cu timpul am inceput sa ascult si partea adversa si iata ce am aflat:
- Nu toti socialistii sunt puturosi care isi propun sa traiasca din munca altora. Unii sunt, altii sunt contribuabili care dau statului mai multi bani decat primesc inapoi ca alocatii si servicii sociale.
- Multi socialisti sunt animati de un altruism sincer. Ei doresc sa-i ajute pe semenii mai putini norocosi si isi imagineaza ca intr-o societate libertariana bolnavii saraci ar trebui abandonati, eventual dusi direct la cimitir daca nu-si pot plati spitalizarea. Aceasta perspectiva inacceptabila ii face asa de vehementi si nu faptul ca ar fi in vreun fel dereglati la cap.
- Majoritatea socialistilor vor democratie, nu autoritarism. Ei nu fac insa legatura intre cedarea de putere statului si posibilitatea ca politicienii sa confiste statul si sa instaureze o forma de dictatura.
- Majoritatea socialistilor au mai multa incredere in guvern decat in corporatii sau in oamenii de afaceri. Nu prea ii inteleg, pentru ca partidele politice sunt tot grupuri de oameni animati de interese comune, la fel ca o mare corporatie, doar ca ajung sa castige mai multa putere de coercitie decat orice companie, indiferent cat demare.
- Majoritatea socialistilor nu prea inteleg economia, asa ca le este teama sa se lase in seama pietei libere, pe care o vad ca un fel de forta necontrolata naturala, care ar trebui imblanzita de niste oameni bine intentionati (aici vine din nou in scena guvernul). Motivele lor sunt insa altruiste: ei vor sa-i scuteasca pe unii dintre semenii nostri mai putin norocosi de suferintele provocate de esecul economic si, adesea, social.
- Cand socialistii arata cu degetul spre companii care abuzeaza de pozitia dominanta pe piata, eventual de monopol, ei nu vorbesc aiurea: prea multa putere dauneaza si anuleaza libertatea pietei. Ceea ce nu inteleg ei, este ca monopolurile private (nesustinute de piata) ajung sa se prabuseasca sub atacul competitorilor sau din cauza inovatiilor tehnologice. Oricum, au dreptate sa se opuna monopolurilor si oligopolurilor.
- Socialistii se tem de o conspiratie a corporatiilor. Scenariul nu este imposibil, dar deosebit de improbabil. Daca in anumite industrii se intampla relativ des ca principalii jucatori sa faca blat, la nivelul unei tari sau la nivel de multinationale, planurile unei corporatii sunt dejucate de o alta, un grup submineaza altul, asa ca nu reuseste nimeni sa ia puterea absoluta.
- Socialistii vorbesc adesea despre imperfectiuni ale pietei. Aici au pe undeva dreptate. Economia lucreaza cu numere mari si face unele ipoteze cu privire la rationalitatea pietelor si a agentilor (gospodarii, guvern, companii) care nu se verifica intotdeauna- vezi behavioristii cu teoriile lor. Problema este ca si asa imperfecta, piata e de 1000 de ori mai eficienta in alocarea resurselor decat cel mai eficient si mai bine intentionat guvern.
In fine, nu continui, ceea ce vreau sa subliniez este ca prietenii nostri socialisti nu sunt rau intentionati, ca intentiile lor sunt onorabile si ca principala lor problema este ca gandesc emotional, nu pun in balanta ceea ce ne dorim cu ceea ce putem obtine.
Unii dintre ei pun probleme interesante, care merita analizate si discutate. Pentru asta trebuie sa depasim bariera mentala care ne face sa ne vedem unii pe altii ca fiind inamici animati de dorinte hegemoniste.
Oamenii de dreapta si de stanga trebuie sa discute si sa caute solutii, pentru ca ei sunt cetateni carora le pasa. Asta ar trebui sa fie suficient pentru dialog.
Recomandarea nu se aplica pentru comunisti, fascisti, jihadisti si in general pentru niciun sistem care presupune amutirea oricarei critici. Cu ei nu trebuie sa discutam. Ei sunt inamicii tuturor celor care cred in democratie, fie ei de dreapta sau de stanga.
1. Judecatile morale gen puturos/harnic nu au ce cauta in economie. Exista destul copchii de bani gata care consuma oxigen „degeaba”. La urma urmei telecomanda a inventat-o un puturos.
2. In societatea noastra, acum, saracii sunt dusi, este drept, indirect, la cimitir. Tu mergi acum prin spitale, si nu pot sa cred ca nu vezi ca viata unui om cu bani este de 10 ori mai importanta ca viata unui sarantoc.
3. Sigur ca „statul” poate instaura o forma de dictatura. Din pacate acum grupurile de interese private tin statul prizonier, asa cum avertiza Adam Smith.
4. Evident ca am mai mare incredere in guvern. Din experienta personala spun – corporatiile au un singur scop: sa faca lovele, daca se poate fara sa plateasca intregul cost social, exact cum a prezis Adam Smith. Oare armata are ca scop sa faca lovele? Hmm
5. „Piata libera” – este un mit. In orice tara dezvoltata economia este mixta: (aproximativ) jumatate de stat, (aproximativ) jumatate privata. Piata libera nu poate asigura o multime de bunuri critice, ma intorc iar, la Adam Smith. Din pacate libertarienii se uita la economie si in loc de oameni, cu psihologie complicata, vad numai cifre si modele matematice.
6. Aici I love U
7. Ai dreptate, nu exista nicio conspiratie. Ar fi misto, dar este un alt mit.
8. Piata este mai eficienta decat statul, daca privesti punctual. Pe ansamblu nu chiar. Singapore Airlines este o companie de stat, la fel ca si Volkswagen. Amandoua merg brici. Amtrak este o firma care merge naspa, dar cu mult peste serviciile oferite de operatorii privati.
Iar ineficienta pietelor libere este legendara. Care este eficienta industriei financiare la nivel mondial, din anii 90 incoace? Cel mai probabil negativa. Margaret Thacher, btw, a fost oripilata de stupiditatea bancilor britanice. In fine.
Articolul tau este foarte bun. Reprezinta o sinteza clara a ceea ce simte un om de dreapta, pentru ca btw, lucrezi in vanzari si spui ca oamenii de stanga gandesc emotional? TOTI oamenii gandesc emotional. Pacat totusi ca te simti atat de lipsit de incredere fata de politicieni si in ceilalti oameni ca au abilitatea de schimba societatea in bine (adica idealul umanist). „Pietele libere” nu pot schimba nimic in bine, scopul lor este altul, loveaua. De asta au taiat popii padurile la Voronetz, de asta vor multi sa vanda Rosia Montana. In fine, este foarte mult de dezbatut si vorba romanilor, Hanibal este la porti, deja.
Scuze daca am aberat, sunt doar un om.
Draga Mihaela Jackson,
2. Oamenii cu bani sunt favorizati chiar de sistemul actual guvernat de stat, sistem despre care se spune ca ii va proteja pe cei defavorizati. Nu o face. Dimpotriva. Deci nu e bun.
3. Oamenii care tin statul prizonier sunt cei care tin comunitatea de afaceri prizoniera. In Romania puterea politica genereaza putere financiara si nu invers. Aproape toti oamenii de afaceri din functii publice si-au facut averea prin afaceri cu statul si nu au ajuns sa aibe functii politice dupa ce au facut avere. Adica relatia de cauzalitate e influeneta politica -> avere si nu invers.
4. Da companiile au interes sa faca bani. La fel si tu. Si eu. Si tipii din conducerea partidelor politice care populeaza functiile publice. Diferenta este ca o afacere are concurenti si nu face bani decat daca clientii vin la companie si nu la concurenti. Adica are motiv sa lucreze pentru satisfactia clientilor sai. Guvernul are si el o piata (alegerile), o data la 4 ani. Companiile dau examen in fiecare zi. Guvernul o data la 4 ani. Asta e diferenta, nu orientarea spre profit.
5. Ai dreptate aici, ca piata libera nu e chiar libera, pentru ca influenta guvernului e covarsitoare. Lasata libera, piata functioneaza mult mai bine decat planificatorii de stat (desi nu perfect). Dovada: ia industriile dupa influenta statului si nivelul concurentei si ordoneaza-le dupa performanta (produse bune, inovare). Vei vedea ca o industrie e cu atat mai buna cu cat statul se implica mai putin in acea industrie.
8. Volkswagen Nu este o companie de stat (http://www.volkswagenag.com/content/vwcorp/content/en/investor_relations/share/Shareholder_Structure.html)
Companiile de stat pot arata aparent bine (daca sunt sustinute de un monopol feroce). In realitate, statul e un administrator foarte prost. Nu cred in guvern. Am lucrat la guvern (director de cabinet, director general, diplomat). Oamenii aia (nu conteaza guvernul) nu sunt responsabili, nu sunt bine intentionati, nu sunt competenti si nu le pasa.
Toti oamenii gandesc emotional-ai dreptate. Oamenii de stanga democrati se lasa condusi de idealism si judeca politicile dupa intentii, nu dupa rezultate. Daca ar judeca dupa rezultate, ar recunoaste ca gestiunea statului e proasta in economie, ca sistemul de pensii si sistemul de asigurari sociale sunt nesustenabile si defavorizeaza cel mai mult chiar pe cei defavorizati etc. Daca ar face asta, ar fi dispusi sa discute despre schimbarea acestor sisteme. Nu zic sa se predea dreptei, ci sa discute cu toti cei interesati despre creionarea unui model nou.