Am avut onoarea sa lucrez in trecut cu un mare vanzator, pe un proiect. Sa zicem ca acest domn era dl. X.
Intr-o zi, aveam sedinta de vanzari in contul respectiv, cand reprezentantul uneia dintre companiile partenere a insinuat pe un ton grav, ca decidentul din organizatia client ne-ar fi defavorabil. Era treaba dlui. X sa ne reprezinte in fata decidentului, asa ca partenerul nostru insinua ca el nu si-ar fi facut treaba, pentru care urma sa primeasca o parte importanta din proiect.
Calm, dl. X a scos telefonul mobil, l-a comutat pe speaker si l-a sunat pe colaboratorul principal al decidentului. Acesta i-a confirmat intelegerile avute la ultima lor intalnire. Inchizand telefonul, dl. X l-a privit pe partener. Acesta era livid.
„Daca mai minti o singura data, a spus dl. X, fie pleci tu din proiect, fie plec eu”.
S-a lasat liniste, iar dl. X a explicat ce face pentru consortiu si s-a declarat dispus sa paraseasca consortiul imediat si fara nicio pretentie, daca nu credem in cuvantul lui, in munca lui, sau in strategia lui. Am sarit cu totii sa-l asiguram de sprijinul nostru, apoi el ne-a pus cateva conditii noi de conduita intre noi. Le-am acceptat si apoi ne-a impartit tuturor sarcini.
Dl. X avea dreptate si am castigat, dar in seara aceea a riscat sa iasa din proiect si sa piarda investitia deja facuta de timp si bani, in procesul de vanzare. Dl. X nu era nebun: el stia ca avem nevoie de el, ca si-a facut datoria exemplar, ca are valoare pentru noi mai mare decat procentul stabilit companiei lui si mai este si un fin psiholog.
Cand accepti orice si negociezi la leu, castigi banuti, nu faci profit cu adevarat. Trebuie sa stii cand sa risti pe cartea valorii tale, ca sa castigi pe masura acesteia!
He had balls and he stood for his reputation.